Un vis pe cale sa devina realitate: o casa in suburbiile Bucurestiului. Aveam un proiect si cam atat. M-am documentat foarte mult inainte de demararea lucrarilor, am citit cat sa mai fac o facultate. De multe ori am fost pe cale sa renunt. Pentru multi, edificarea unei asemenea constructii a constituit un cosmar. La mine nu. De ce? Simplu: din tot ce am citit a rezultat rolul esential al dirigintelui de santier, astfel incat am cautat unul foarte bun. Si am gasit: Adrian Crihan. Ma felicit si acum pentru alegerea facuta. Si nu spun povesti de adormit copiii, ci fapte reale pe care, poate, le voi spune la gura sobei ce va dogori in aceasta iarna in casa noua, cand voi inchina un pahar de vin si in cinstea lui. Domnul Crihan reprezinta ceea ce, din pacate, in tara noastra este pe cale de disparitie: un profesionist nu numai in acte, ci in ceea ce face. Si face: studierea in amanunt a proiectului, identificarea problemelor sensibile si gasirea unor solutii optime pentru depasirea lor (este la randul sau inginer structurist si proiectant), buna coordonare cu emitentul proiectului, verificarea in amanunt, la fiecare etapa, a pregatirii si derularii procesului trasare e axelor, de armare si turnare a structurii de beton, sau ridicarea zidurilor de caramida si, nu in ultimul rand, a acoperisului. Desi cu o incarcatura mare (ca orice bun profesionist este foarte solicitat), a reusit sa isi indeplineasca atributiunile ce i-au revenit si sa acorde timpul necesar, conform planificarii lucrarilor prevazute in contractul pe care l-am intocmit la inceputul colaborarii noastre. Stiu, suna a reclama dar, spre deosebire de cele mai multe care ne bombardeaza zilnic, aceasta se bazeaza pe adevar. Nu credeti? Contactati-ma, imi va face placere sa va povestesc. Iar casa mea sta marturie, nu sunt doar vorbe. Multumesc Adrian Crihan, diriginte de santier si spor in continuare.